PARTEA 3 – Deficiente de natura culturala si dereglari de nutritie

Specificare / Caracteristici

Perturbarea evoluției normale de legare a florilor ce determină, la prima inflorescență, fructe mai mult sau mai puțin deformate.

1. -sol foarte rece, având la origine și carență în fosfor;
2. -perioade diurne foarte scurte și foarte puțin luminoase;
3. -exces de azot;
4. -umiditate relativ ridicată sau atmosferă prea uscată;
5. -temperaturi nocturne prea scăzute sau prea ridicate.

-tulpină fără miez (fistuloasă)

-edemul

-este provocat de către planta a unei cantități mai mari de apă decât ar putea pierde prin transpirație.

1. -concentrații mărite de pesticide sau aplicate în condiții climatice proaste;
2. -amestec de pesticide incompatibile;
3. -aplicarea unor pesticide neomologate pentru culturile de tomate, ardei și vinete;
4. -aplicarea unor erbicide de tip „hormoni”;
5. -aplicarea în exces a unor stimulenți de legare a florilor;
6. -accident în aplicarea îngrășămintelor solide și exces de săruri.

Deficitul de azot.

1.  – săruri lăstarilor este limitată, plantele au tendința de alungire;
2. -frunzele bazale devin verzi – gălbui;
3. -în cazuri severe, întreaga plantă capătă culoarea verde-pal;
4. -foliolele sunt mici și erecte și nervurile prezintă o culoare roșiatică, mai vizibilă pe partea inferioară;
5. -fructele rămân mici.

-amplasarea culturilor de tomate, ardei și vinete pe soluri ușoare, nisipoase, cu drenaj foarte bun, atunci când nu se corelează regimul de udare cu dozările de fertilizare.

1. -tulpina rămâne subțire iar creșterea lăstarilor este limitată;
2. -în cazuri severe, frunzele rămân mici, rigide și curbate; la partea superioară au culoarea verde – albăstruie, iar la partea inferioară, inclusiv nervurile sunt roșiatice;
3. -frunzele mai bătrâne devin galbene și prezintă pete brun roșiatice risipite; ele cad prematur.

-apare la: fertilizare insuficientă, temperatura scăzută a solului (sub.15ºC),  pH bazic, concentrații ridicate de calciu și fier în soluția solului.

1. -foliolele frunzelor bazale au margini uscate (arse) și răsucite și cloroză între nervuri;
2. -frunzele rămân mici, iar creșterea plantei este încetinită;
3. -în cazuri severe, cloroza și necroza se răspândesc la frunzele mai tinere, iar cu timpul se constată căderea frunzelor mai bătrâne.

-marginile frunzelor bazale prezintă o decolorare care progresează către țesuturile dintre nervuri;

-această îngălbenire evoluează treptat de la bază către vârful plantei; pe fondul de îngălbenire al limbului foliar apar pete necrotice numeroase, ce pot să conflueze în benzi brune între nervuri;

-în cazuri severe, frunzele bătrâne mor și întreagă plantă devine galbenă.

-de asemenea, solurile cu pH-ul acid și solurile nisipoase.

1. -fețele superioare ale frunzelor tinere sunt de culoare verde intens;
2. -fetele inferioare ale frunzelor devin roșiatice;
3. -foliolele rămân mici, deformate și curbate în sus;
4. -în cazuri severe apare cloroza dintre nervurile frunzelor bătrâne, sub formă de pete necrotice, risipite;
5. -fructele prezintă un putregai la partea apicală.

-irigarea insuficientă, dozele ridicate în azot sub formă de azotat de amoniu, azotat de potasiu și azotat de magneziu, calciu, aflându-se cu ele în relație antagonică.

1. -apare o cloroză a frunzelor în vârful plantelor;
2. -cu timpul, cloroza crește în intensitate, frunzele afectate devin complet galbene pal, apare și necroza care progresează de la frunzele din vârful plantelor către frunzele bătrâne;
3. -creșterea plantelor este încetinită, iar frunzele nou formate rămân mici.

1. -creșterea lăstarilor este încetinită și se constată veștejirea și moartea vârfului de creștere; apare o slabă pătare clorotică între nervuri la foliolele frunzelor mai tinere;
2. -aceste frunze rămân mici și sunt curbate spre interior și deformate;
3. -cele mai mici foliole se brunifică și mor;
4. -frunzele mijlocii prezintă o tentă galben oranj și nervurile lor sunt galbene sau roșiatice

-frunzele mai bătrâne, cele mijlocii, iar ulterior și frunzele tinere, capătă culoarea galben pal;

-cu timpul, în zonele galben-pal, în special lângă nervură principală, apar pete necrotice mici care se extind treptat.

1. -plantele cu foliajul verde închis, iar creșterea este încetinită;
2. -frunzele mijlocii și cele bătrâne sunt curbate iar petiolurile se veștejesc ușor;
3. -apar pete transparente între nervuri sau pe marginea limbului și cu timpul aceste pete confluează și virează spre galben și în continuare până la cenușiu-brun;
4. -frunzele bătrâne la atac sever se ofilesc.

-folosirea nerațională a îngrășămintelor organice (gunoi de păsări).