PARTEA 6 – Dereglari de nutritie la cultura de castraveti

PARTEA 6 – Dereglari de nutritie la cultura de castraveti
15 aprilie 2021 7 vizualizari

PARTEA 6 – Dereglari de nutritie la cultura de castraveti

Specificare

Caracteristici

Cauze

 

 

Carența de azot

-creșterea este oprită iar foliajul se decolorează în verde gălbui; decolorarea este mai pronunțată la frunzele inferioare;

 

-nervurile principalele rămân verzi ce contrastează cu mezofilul galben;

-la carențe severe, planta în întregime capată culoarea galbenă;

-fructele din plante pe carență de azot sunt scurte, groase și deschise la culoare.

-amplasarea culturii pe soluri ușoare, nisipoase cu drenaj foarte bun atunci când nu se corelează regimul de udare cu dozările de fertilizare.
 

 

Carența de fosfor

-plantele afectate de această carență sunt pitice, iar la carență severă, creșterea este blocată;

 

-frunzele mai tinere sunt mici, casante, de culoare verde închis;

-pe frunzele mai bătrâne apar pete mari hidrozate pe zonele între nervuri;

-frunzele afectate se ofilesc, petele se brunifică și se usucă;

-întreaga frunză se vestejește, excepție pețiolul care rămâne turgenșcent;

 

-apare la fertilizare insuficiența, temperatura scăzută a solului (sub 15ºC), pH bazic, concentrații ridicate de calciu și fier în soluția solului.
 

 

Carența de potasiu

-creșterea este oprită, internodiile rămân scurte iar frunzele mici. Frunzele sunt bronzate și de culoare verde-gălbui la margini, nervurile principale sunt adâncite;

 

-cu timpul cloroza prezentă între nervuri se extinde spre centrul frunzei, apoi, se transformă în necroză;

-marginile limbului se usucă, dar nervurile rămân verzi pentru un timp;

-simptomele se manifestă de la bază spre vârful plantei, frunzele mai bătrâne find puternic afectate.

 

-soluri cu textura grea, argilo-lutoase, dar și pe soluri ușoare, nisipoase, fertilizate necorespunzător cu potasiu.
 

 

Carența de magneziu

-frunzele de la baza plantei prezintă cloroză între nervuri care avansează de la marginile limbului foliar spre centru; în caz de carență moderată, tulpinile și frunzele „cresc normal”; la carența severă, cloroza se extinde incluzând și nervurile mai mici, numai nervurile principale rămân verzi;

 

-uneori, cloroza apare sub formă de pete mari adâncite între nervuri;

-simptomele se răspândesc de la frunzele mai bătrâne la cele mai tinere și până la urmă întrega plantă se îngălbenește.

 

-încărcătura de fructe este din ce în ce mai mare și este pusă în legatură cu consumul mare de potasiu;

 

-de asemenea solurile cu pH acid și solurile nisipoase.

 

 

Carența de calciu

-frunzele tinere prezintă puncte transparente albe, pe marginea limbului foliar și între nervuri;

 

-se constată cloroză între nervuri la cele mai multe frunze, însă nervurile principale rămân verzi;

-creșterea este oprită, internodiile sunt scurte în special spre vârf;

-frunzele mai tinere rămân mici, cu marginile limbului răsucite în sus;

-frunzele mai bătrâne au limbul răsucit în jos și pețiolul casant;

-fructele rămân mici, încrețite și fade.

 

-soluri acide, concentrație ridicată de săruri solubile și temperatura scăzută a solului ce au rol în reducerea absorbției apei;

 

-irigarea insuficientă, dozele ridicate în azot sub formă de azotat de amoniu, azotat de potasiu și azotat de magneziu, calciu aflându-se cu ele în relație antagonică.

 

 

Carența de fier

-frunzele mai tinere au nervuri verzi pe fondul galben al limbului foliar;

 

-în faze avansate, cloroza se extinde spre nervuri, frunzele afectate devin galben portocaliu până la alb gălbui;

-copilii încetează creșterea și se constată necroza la marginea limbului foliar;

-spre deosebire de carență de mangan frunzele mai tinere sunt afectate cel mai mult iar simptomele evoluează de la vârf la bază.

 

-soluri calcaroase cu structura proastă;

 

-vârfurile scurte clorotice sau pestrite;

-încărcătura de fructe este mare și luminozitatea este redusă;

-simptomul se manifestă pe lăstări.

Carența de bor -frunzele tinere se răsucesc și mor, țesuturile capătă o culoare cenușie;

 

-copilii încetează creșterea iar uneori se veștejesc;

-frunzele bătrâne se răsucesc în formă de cupă, devin casante iar la carențe severe, între nervuri, limbul are un aspect marmorat.

 

-solurile nisipoase amendate excesiv cu calciu.
Carența de mangan -frunzele tinere au între nervuri un aspect marmorat gălbui;

 

-la început numai cele mai mici nervuri rămân verzi;

-mai târziu, între nervuri apar pete necrotice, adâncite;

-copilii sunt opriți din creștere și frunzele noi rămân mici.

 

-soluri argilo calcaroase dar și solurile nisipoase amendate excesiv cu calciu.
Excesul  de azot -plantele au foliajul verde închis, iar creșterea este redusă;

 

-frunzele mijlocii și cele bătrâne sunt curbate iar pețiolurile se veștejesc ușor;

-apar pete transparente între nervuri sau pe marginea limbului și cu timpul aceste pete confluează și virează spre galben și în continuare până la cenușiu – brun;

-frunzele sunt de culoare verde închis spre „negru”.

-fertilizări faziale cu doze mari de azot ce produc creșterea concentrației de săruri din soluția solului, îndeosebi pe fondul unui deficit de apă și în condiții de temperatură mai scăzută;

 

-folosirea nerațională a îngrășămintelor organice (gunoi de păsări).

 

 

Carență de potasiu la castraveți

Carență de mangan la castraveți

Carență de fier la castraveți

Carență de azot la castraveți