TUTA ABSOLUTA – Molia frunzelor de tomate

TUTA ABSOLUTA – Molia frunzelor de tomate

Dăunătorul

MOLIA FRUNZELOR DE TOMATE – Tuta absoluta

Numărul de generații de adulți/an

-10-12 generații/an în spațiile închise și în zonele calde

Mod de iernare

-în zonele temperate, iernarea poate avea loc în diferite stadii: ou, pupă sau adult, în funcție de condițiile mediului înconjurător

Biologie-ecologie, mod de atac

-dăunător original din America de Sud;

-în Europa, molia frunzelor de tomate a fost semnalată prima dată în Spania în 2006, apoi în 2008 și în sudul Franței, Italia, Turcia, Olanda;

-în România, prima apariție a fost consemnată în Oradea în iunie 2009 pe o probă de tomate cu proveniență Spania, iar în 2010 dăunătorul a fost semnalat și la culturile de tomate din serele orașului Curtici (județul Arad);

-moliile adulte (fluturii) sunt de culoare gri-maroniu de 5-7 mm. lungime, masculii având culoarea mai închisă decât femelele;

-moliile adulte sunt active în timpul nopții, iar pe timpul zilei se ascund printre frunze;

-acest dăunător este un microlepidopter cu potențial mare de reproducere; un ciclu de dezvoltare durează 24-38 de zile în funcție de temperatură (temperatura minimă necesară dezvoltării este de 9C);

-o femelă poate depune 250-260 ouă, de regulă pe organele verzi ale plantei gazdă; ouăle sunt mici (0,35 mm. lungime) cilindrice, de culoare crem; incubația durează 4-5 zile după ecloziune, larvele trec prin 4 stadii larvare (L1 – L4) pe parcursul a 12 – 15 zile; larvele tinere sunt mici (0,5mm), de culoare gălbuie, la maturitate culoarea larvelor devine verde-gălbui, capul negru cu 2 benzi dorsale negre; ultima vârstă larvară (L4) măsoară aprox. 9 mm., iar partea dorsală capătă culoare roz;

-daunele efective se datoresc larvelor, care se hrănesc pentru dezvoltare cu mezofilul frunzelor, provocând galerii miniere; înainte de năpârlire larvele pot fi găsite, temporar, afară din galeriile miniere; impuparea are loc în sol sau pe frunzele uscate căzute pe suprafata solului;

-pupele sunt de culoare maro deschis măsurand aprox. 6 mm.;

-acest dăunător produce pagube organelor aeriene ale plantelor de tomate în toate fazele de vegetație, uneori înregistrându-se pierderi catastrofale de 50-100%;

larvele preferă frunzele și tulpinile, dar pot ataca atat mugurii florali cât și fructele;

-caracteristic atacului este faptul că la locul de intrare în galeriile produse de larve se observă grămăjoare de excremente negre;

-simptomele cele mai distincte sunt reprezentate de galeriile provocate în frunze, larvele consumând doar mezofilul frunzei;

-hrana preferată a larvelor este reprezentată așadar de țesuturile mezofilului, situate sub epiderma superioară a frunzelor, care rămane întodeauna intactă; din acest motiv, minele provocate de larve apar la început sub forma unor pete mici de culoare albicioasă; pe măsură ce larvele se hrănesc și cresc, petele de pe frunze se măresc, devin alb-verzui, apoi gălbui; galeriile (minele) sunt de formă neregulată, putand fi separate sau unite, în funcție de densitatea populatiei dăunătorului; în interiorul galeriilor se observă resturile negre – excrementele larvelor; la atac puternic, frunzele sunt distruse; în urma atacului, larvele pot provoca galerii și în fructe, ce favorizează ulterior pătrunderea unor bacterii și ciuperci saprofite ce desăvârșesc deteriorarea fructelor făcându-le improprii pentru comercializare;

-dăunătorul atacă si alte specii din familia Solanacee, atât specii cultivate (vinetele și ardeii) cât și din flora  spontană (Solanum nigrum, Datura stramonium etc.)

Măsuri de prevenire și combatere

-monitorizarea spațiilor unde se produc răsadurile de tomate cu privire la acest dăunător deosebit de periculos;

-eliminarea resturilor vegetale din serele înmulțitor, dar și în afara acestora, de jur-împrejur, pe o lățime apreciabilă;

-distrugerea buruienilor și mai ales a celor din familia Solanaceae, ce pot reprezenta plante gazdă pentru molia minieră.

Măsuri de combatere:

-datorită modului de dăunare reprezentat de galerii în frunze, tulpini și fructe, numărului mare de generații, rapiditatea de a dezvolta rase noi rezistente la insecticide, controlul chimic eficient asupra moliei frunzelor de tomate este dificil de realizat;

-combaterea chimică se poate face cu insecticide sistemice pe bază de Imidacloprid (Kohinor 200 SL 0,1%), Metaflumizon (Alverde 0,1%), Abamectin + Clorantraniliprol (Voliam Targo 0,08%); Emamectin benzoat (Affirm 0,1%).

Ca măsură alternativă la combaterea chimică cu produse convenționale o reprezintă produsele ecologice cum sunt:

Bactospeine DF 0,033-0,066%, pe baza de Bacillus thuringiensis subsp.Kurstaki tulpină ABTS-351, insecticid biologic de aplicat 8 tratamente pe sezon, 7-10 zile interval între tratamente;

Tutafort B 0,2-0,3% aplicare foliară, conține extracte de plante din familiile Berberidaceae și Limonene, cu rol de a crește capacitatea de autoapărare a plantelor de tomate, ardei și vinete față de Tuta Absoluta.

Deffort – produs organic ce mărește capacitatea de autoapărare a plantei cu aplicare foliară în conc. 0,25-0,35% la intervale de 1-2 săptămâni; conține alcaloizi care determină activitatea insecticidă, are efect repelent și nu afectează entomofauna utilă, se aplică singular sau în alternanță cu produse convenționale în schemele de combatere integrată la culturile de tomate, ardei și vinete.